Cateheza nr.01
Cateheza, formarea ucenicului lui Isus Cristos!
Catehismul Bisericii Catolice - Prolog nr.1-10
Aşadar, mergând, faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Spirit, învăţându-i să ţină toate câte v-am poruncit! Şi iată, eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul lumii!”. - Mat 28,19-20
Astăzi 22 octombrie celebrăm în anul liturgic, ziua Sfântului Papă Ioan Paul al II-lea. Cu doar cateva zile în urmă, pe 11 Octombrie Catehismul Bisericii Catolice, dorit de acest Papă Sfânt, a aniversat 25 de ani de a publicare. Originile Catehismului datează din 1985 când în cadrul Sinodului Extraordinar convocat de Ioan Paul al II-lea pentru a marca aniversarea a 20 de ani de la încheierea Conciliului Vatican II, Cardinalul Bernard Law, Arhiepiscopul de Boston a avut o intervenție memorabilă cu privire la necesitatea unui catehism universal care să servească drept compediu de bază al credinței: „Catehismele naționale sunt de mare valoare, dar singure sunt insuficiente. .. Tinerii în Boston și în Leningrad se îmbracă în aceeași bluue-jeans, cântă aceleași cântece și dansează pe aceeași muzică. Avem nevoie de o singură formă de cateheză.”
Confuzia creată de o prea mare varietate de forme, face Biserica neatractivă. Cardinalul nigerian Francis Arinze spunea în 1996, despre perioada de dinaintea publicării catehismului: „Cum putea cineva să se atașeze unui grup de oameni care sunt într-o stare permanentă de confuzie, și care nici nu știu în ce direcție merg? Simplul fapt al existenței Catehismului a ajutat la încheierea anotimpului prostiei/prostirii (silly season) în educația religioasă”. A fi creștin nu-ți permite să fi nepregătit! Nu poți fi lumina lumii și în același timp să zaci într-o confuzie totală cu privire la ceea ce se întâmplă în tine și în jurul tău. Te constrânge să fi lucid și coerent cu credința ta. Căci dacă lumina care este în tine este întuneric, cât de adânc e întunericul acesta?
Într-o conferință susținută în 22 iulie de către Card. Raymond Burke în SUA, căutând să explice esența pofundei crize spirituale prin care trece Biserica și lumea a oferit spre încurajarea credincioșilor 10 sugestii pentru a răzbi pe cale: recursul la Sf.Fecioară, încrederea în promisiunile lui Cristos, evitarea dispărării lumesti, accepatrea ridiculizării, neânțelegerii, perseciuției, rugăciunea pentru Papa Francisc, dar înainte de toate, car primă cale pentru a aborda corect această criză a spus: (1) Studierea atentă a Catehismului și pregătirea pentru apărarea învățăturii Bisericii. Date fiind vremurile tulburi din lume și din Biserică, învățătura solidă a Bisericii n-a fost niciodată mai necesară. Acum, la anversarea a 25 de ani, într-un timp al imenselor anxietăți și a confuziei în societate și Biserică, Catehismul pe care ni l-a lăsat generația Papei Ioan Paul al II-lea, ne rămâne un ghid sigur spre claritate, cunoaștere, adevăr, dragoste și sfințenia vieții.
"Crezul să-ți fie oglindă - spunea Sf. Augustin, - privește-te în ea, ca să vezi dacă crezi tot ceea ce spui că crezi. Ca să te bucuri zilnic în credința ta.” Sf.Ioan Paul II-lea scria în îndemnul apostolic despre Cateheză în timpul nostru (Catechesi Tradendae, 1979): ni s-a dat să trăim bucuria credinței „într-o lume dificilă în care teama care se naşte din a vedea cum cele mai mari realizări ale omului, ne scapă din mână și se revoltă împotriva noastră, creează o climă de nesiguranță. Tocmai în această lume cateheza trebuie să îi ajute pe creștini să fie,, „lumină” și „sare”. Cateheza trebuie să-i întărească în propria lor identitate și să-i sustragă din sfera ezitărilor, a nesiguranței și a slăbirii.” (CT VIII, 56-61). Trăim într-o lume care atunci când nu atacă cu agresivitate Biserica, rămâne indiferentă la mesajul creștin. „Creștinii de astăzi trebuie să fie formați pentru a trăi într-o lume care în mare parte nu îl cunoaște pe Dumnezeu sau care, în materie religioasă, în locul unui dialog exigent și fratern, stimulator pentru toți, decade prea des în indiferentism, dacă nu cumva rămâne cu totul împietrită într-o atitudine disprețuitoare de „suspiciune”, în numele progreselor sale în materie de „explicații” științifice. Pentru a reuși să ne „menținem” în această lume, pentru a oferi tuturor „un dialog spre mântuire”, în care fiecare să se simtă respectat în demnitatea sa cu adevărat fundamentală, aceea de căutător al lui Dumnezeu, AVEM NEVOIE DE O CATEHEZĂ care să-i învețe pe tinerii și pe adulții din comunitățile noastre să fie lucizi și coerenți în credința lor, să-și afirme cu seninătate identitatea lor creștină și catolică, să „vadă invizibilul” și să adere astfel cu tărie la absolutul lui Dumnezeu, astfel încât să îl poată mărturisi într-o civilizație materialistă, care îl neagă.”
Dar ce este cateheza? DEX-ul spune: lecție de religie creștină, activitate didactică a bisericii, limitată în trecut la transmiterea de cunoștințe candidaților la creștinism, instruire religioasă prin întrebări și răspunsuri. Cuvântul vine din grecesul catechein, a instrui. Catehismul ar fi aşadar Manualul de instrucție al Bisericii Catolice.
Dar, pentru a înțelege mai bine natura catehezei, despre ce fel de instruire e vorba, să începem cu începutul. Prologul CBC începe astfel: Adevărata viaţă a omului, viața veșnică, constă în a-l cunoaște și a-l iubi pe Dumnezeu. Dumneueu care într-un plan de pură bunătate, l-a creat în mod liber ca să-l facă părtaş la viaţa sa fericită. De aceea, în orice timp şi în orice loc, Dumnezeu se apropie de om. Îl cheamă, îl ajută să-l caute, să îl cunoască şi să-l iubească din toate puterile. Îi cheamă pe toţi oamenii pe care păcatul i-a risipit, în unitatea familiei sale, Biserica. În acest scop, la plinirea timpurilor, El l-a trimis pe Fiul său ca Răscumpărător şi Mântuitor. În El şi prin El îi cheamă pe oameni să devină, în Spiritul Sfânt, fiii săi adoptivi şi, deci, moştenitorii vieţii sale fericite.”
Cateheza este această transmitere a Veștii Celei Bune a lui Isus Cristos pentru vremurile noastre, în totalitatea ei. „Inima credinței creștine aceasta este: la punctul de cotitură al istoriei, a fost adus din Cer un mesaj de o inexprimabilă bucurie, de la Dumnezeu Tatăl, care anunța darul Său: Fiul Tatălui, Cuvântul cel veșnic, urma să coboare din cer să ne salveze. Citim în cartea Înțelepciunii 18,14-15 Când tăcerea profundă învăluia toate şi noaptea era la jumătatea cursului ei, cuvântul tău atotputernic, a săltat din ceruri, de la tronul tău regal, până în mijlocul pământului [sortit] pieirii purtând, ca o spadă ascuţită, decretul tău de neschimbat.” Acest mesaj al lui Cristos este cel pe care Cateheza, Catehismul, ni-l aduce nouă oamenilor de astăzi. Și suntem chemați să răspundem cu fiat-ul nostru la Vestea cea Bună.
Cum a ajuns invitaţia până la noi? CBC 2: Pentru ca această chemare să răsune pe tot pământul, Cristos i-a trimis pe apostolii pe care-i alesese, dându-le însărcinarea să vestească Evanghelia: "Mergeţi şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Spirit, şi învăţându-i să păzească tot ce v-am poruncit. Iar eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul lumii" (Matei 28, 19-20). În temeiul acestei misiuni, apostolii "au mers să propovăduiască pretutindeni, iar Domnul lucra cu ei şi întărea Cuvântul prin semnele care-l însoţeau" (Marcu, 16, 20).
Cateheza este așadar transmiterea credinței. CBC 4: „Foarte de timpuriu s-a numit cateheză ansamblul eforturilor întreprinse de Biserică pentru a face ucenici, pentru a-i ajuta pe oameni să creadă că Isus este Fiul lui Dumnezeu, ca prin credinţă să aibă viaţă în numele lui; efortul de a-i educa şi a-i instrui în această viaţă şi a construi astfel Trupul lui Cristos, Biserica. 5: "Cateheza este o educare a credinţei (copiilor, tinerilor şi adulţilor), care cuprinde în mod deosebit o învăţătură a doctrinei creştine, dată în general în mod organic şi sistematic, cu scopul de a-i introduce în deplinătatea vieţii creştine."
Noi, creștinii suntem ucenicii lui Isus Cristos; și nu există ucenicie fără o relație strțnsă, familiară, cu Maestrul! Cateheza este în mod esențial, o punere în comuniune cu Cristos-Prietenul-Maestrul, singurul Învățător al ucenicilor! CT 5: „În centrul catehezei găsim o persoană: cea a lui Isus din Nazaret, „calea, adevărul și viața”. Viața creștină constă în urmarea lui Cristos. Obiectul esențial și primordial al catehezei este a conduce pe cineva spre scrutarea misterului lui Cristos în toate dimensiunile. A înțelege împreună cu toți sfinții care este înălțimea, lungimea, lățimea și adâncimea tainei lui Cristos, a cunoaște iubirea lui Cristos care întrece orice cunoaștere, pentru ca să fiți umpluți de toată plinătatea lui Dumnezeu”. ...În acest sens, scopul definitoriu al catehezei este de a pune pe cineva nu numai în contact, ci în comuniune, în intimitate, cu Isus Cristos.”
Prin cateheză se transmite „învățătura lui Isus Cristos, adevărul pe care îl comunică el sau, mai exact, adevărul care este El.” Numai Cristos învață pe ucenicul său cu autoritate, în timp ce catehetul o face în măsura în care este o portavoce a Sa, permițându-i lui Cristos să învețe prin gura sa. Să transmită ceea ce a primit de la Cristos-Învățătorul, cum se exprimă Sf.Pavel: „Eu am primit de la Domnul ceea ce v-am transmis la rândul meu”. Isus este singurul Învățător cu adevărat coborât din Cer, este unicul Învățător care îl revelează oamenilor pe Dumnezeu și omului pe sine însuși; învățătorul care mântuiește, sfințește și călăuzește, care este viu, vorbește, impresionează, emoționează, corectează, judecă, iartă, merge în fiecare zi cu noi pe drumul istoriei; învățătorul care vine și care-l așteptăm să vină în glorie”.
Cateheza este necesară atât pentru (1) maturizarea credinței creștinilor, cât și pentru (2) mărturia lor în lume.
(1) Prin cateheza Bisericii, Cristos însuși continuă astăzi să-și facă ucenici! Mulți chemați, puțini aleși. Mulți primesc cu bucurie sămânța Evangheliei, dar în puțini Cuvântul ajunge să aducă roadă. De ce? Primul contact, oricât de bun este insuficient. După convertire este necesară Cateheza pentru maturizarea și întărirea credinței inițiale primite la evanghelizare (CT 25). Cateheza aprofundează kerygma evanghelică (– prima vestire plină de căldură, care a mișcat într-o zi omul ducându-l la hotărârea de a i se dărui lui Isus Cristos prin credință –). Îi dezvoltă concluziile implicite, explicând-o într-un discurs care face apel și la rațiune. Catehizarea - aprofundarea doctrinară a kerygmei - „nu este mai puțin evanghelice decât kerigma, indiferent ce spun unii conform cărora cateheza ar ajunge în mod necesar la raționalizarea, la sărăcirea și, în definitiv, la stingerea a tot ceea ce este viu, spontan și vibrant în kerigmă. Adevărurile care sunt aprofundate în cateheză sunt aceleași care au atins inima omului când le-a ascultat pentru prima dată. A le cunoaște mai bine, departe de a le atenua sau de a le sărăci, trebuie să le facă și mai provocatoare și decisive pentru viață.” O Cateheză doctrinară completă după convertire este indispensabilă trăirii autentic creștine.
Obiectivul fundamental al catehezei este formarea de ucenici deplin pregătiți pentru continuarea lucrării lui Cristos în istorie, formarea completă a lui Cristos în noi, „să îi ducă pe creștini „la unitatea credinței și la cunoașterii Fiului lui Dumnezeu, la starea omului desăvârșit, la măsura potrivită maturității depline în Cristos”. Cateheza doctrinară caută să adâncească creșterea Cuvântului în viețile creștinilor prin dezvoltarea „cunoașterii iubitoare” a lui Cristos, „pentru ca omul în întregime să fie impregnat de El... să învețe tot mai bine, în Biserică, să gândească asemenea lui Isus, să judece ca El, să acționeze în conformitate cu poruncile lui, să spere conform invitației sale.” (CT 20). Creșterea și formarea lui Cristos în viețile noastre pretinde o adâncire a înțelegerii lui Cristos. Cateheza sistematică a Bisericii, prin prezentarea organică, cu autoritate și definitorie a Credinței creștine ne pune la dispoziție tot ce avem nevoie pentru aceasta, ne face pe fiecare capabili să avem cu adevărat o minte nouă în Cristos, ne dă o nouă perspectivă și viziunea asupra lumii și a vieții, o vedere supranaturală care ne permite să exercităm un discernământ al curentelor culturale și sociale care se mișcă cu rapiditate în societatea contemporană, și să le evaluăm în lumina învățăturilor perene, neschimbătoare ale Bisericii.
Cateheza sistematică ne oferă ocazia unei formări doctrinare integrată în viața Bisericii. Comoară învățăturii lui Cristos, fidei depositum, primită de la apostoli a fost păstrată cu fidelitate de urmaşii lor. Toţi creştinii sunt chemaţi să o transmită din generaţie în generaţie, vestind-o, trăind-o în împărtăşire frăţească şi celebrând-o în liturghie şi rugăciune1. Fapte 2, 42 Ei stăruiau în învăţătura apostolilor, în legătura frăţească, în frângerea pâinii şi în rugăciuni (cateheza, familie-agapă, euharistia, rugăciunea). CT 24: Formarea minții nu se realizază în mod izolat de celelalte aspecte ale vieții. Cine a aderat la Isus Cristos și se străduiește să consolideze această credință prin cateheză trebuie să o trăiască în comuniune cu cei care au făcut același drum.
Comunitatea eclezială (parohia în cazul nostru), la toate nivelurile are în această privință o dublă responsabilitate: (1) de a avea grijă de formarea membrilor ei; (2) dar și de a-i primi într-un ambient în care vor putea trăi pe deplin ceea ce au învățat de la Cristos (pt aceasta am propus agapa). CBC 7: "Cateheza este intim legată de toată viaţa Bisericii. Extinderea ei geografică şi sporirea ei numerică, și, mai ales, creşterea interioară a Bisericii (într-un cuvânt corespunderea ei la planul lui Dumnezeu), depind în mod esenţial de cateheză."
(2) Cateheza este deschisă dinamismului misionar.
Atunci când cateheza este bine făcută, creștinii vor simți preocuparea de a da mărturie despre credința lor, de a o transmite fiilor și fiicelor lor, de a o face cunoscută celorlalți. CBC 3: Cei care, cu ajutorul lui Dumnezeu, au primit chemarea lui Cristos şi au răspuns în mod liber la ea au fost la rândul lor împinşi de iubirea lui Cristos să ducă pretutindeni în lume Vestea cea Bună.
Cateheza sistematică este menită să formeze ucenici ai lui Cristos, să formeze întreaga Biserică ca o comunitate de ucenici ai lui Cristos care prin harul Său ies victorioși în lupta formării asemănării lor cu Tatăl din Ceruri, în lupta dintre lumină și întuneric. Prin Cateheză Biserica vrea să îi pregătească pe ucenici să răspundă tuturor celor care întreabă despre motivele acestei speranțe a lor. Ne pregătește să vorbim în Numele lui Isus Cristos și a Bisericii Sale. Catehismul a fost scris pentru a sprijini misiunea Bisericii de evanghelizare, a învăța în Numele lui Isus. Această sarcină revine fiecărui creștin. Scrie Sf. Toma de Aquino: „A învăța cu scopul de a conduce la credință este sarcina fiecărui predicator și a fiecărui credincios.” Toți membrii Poporului lui Dumnezeu sunt ucenici ai lui Cristos, și împărtășesc responsabilitatea de a învăța, de a transmite ceea ce au primit. Catehismul conține tot ceea ce este de învățat, pentru a-l duce pe Cristos celorlalți. Cristos mizează pe noi să-i ducem mai departe învățătura completă, nealterată! O cunoaștem deplin? O trăim deplin? Putem da o mărturie covingătoare prin cuvânt și faptă?
În fața acestei minunate însărcinări primite de la Cristos, noi „ne adresăm Mariei, care printr-o vocație unică a fost prima dintre ucenici: prima în timp, pentru că regăsindu-l deja în timp ea primește de la fiul adolescent lecții pe care le păstra în inimă; prima mai ales în adâncime, în temeinicia pregătirii: pentru că nimeni nu a fost vreodată „instruit de Dumnezeu” într-un grad de profunzime asemănător. Sfântul Augustin spunea despre Ea că a fost Mamă și ucenică în același timp, adăugând că a fi ucenică a fost pentru ea mai important decât a fi mamă. Maria este pentru noi „un catehism viu”, „mamă și model al cateheților” și al catehumenilor, modelul tuturor ucenicilor Fiului Ei.
Fie așadar ca, prezența Spiritului Sfânt, prin rugăciunile Mariei, să ofere Bisericii noastre un elan fără precedent în pregătirea catehetică, esențială maturizării ei creștine! Numai astfel, noi, ca și comunitate eclezială, ca familie a copiilor lui Dumnezeu, în aceste timpuri de criză adâncă și de har îmbelșugat, ne vom îndeplini în mod eficient, misiunea primită de la Învățătorul nostru: Mergeți și, faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Spirit, învăţându-i să ţină toate câte v-am poruncit! Şi iată, eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul lumii!” Amin